Marea Neagra este o mare continentala legata de Marea Marmara prin stramtoarea Bosfor (ingusta de 750 m si putin adanca, adancimea minima a stramtorii este de 32 m). Stramtoarea Dardanele separa mai departe Marea Marmara de Marea Mediterana.
Marea Neagra are o suprafata de peste 422.000 km2 si o adancime maxima de 2210 m (in apropierea coastei turcesti).
O caracteristica importanta a Marii Negre este volumul neobisnuit de mare de apa dulce care se varsa in Marea Neagra, o mare relativ mica si aproape separata de bazinul Marii Mediterane. Bazinul fluviilor si raurilor care se varsa in Marea Neagra acopera aproape o treime din bazinul hidrografic al Europei si cuprinde Dunarea (fluviu ce curge si colecteaza apele din 10 tari europene), dar si Niprul, Nistrul, Donul, Kuban sau raul Rioni. Volumul de apa dulce varsat anual in Marea Neagra este de 350 km3 la un volum total al marii de 550.000 km3.
Rezultatul este ca apa dulce adusa de rauri dilueaza apa Marii Negre – salinitatea stratului de suprafata este de 17 ‰ (grame sare la litru de apa de mare), de doua ori mai mica decat salinitatea Oceanului Atlantic (35‰). In zona tarmului romanesc unde se acumuleaza apele Dunarii, salinitatea este chiar mai scazuta (7-12‰). Salinitatea redusa este cel mai important factor de mediu care influenteaza biodiversitatea marina in Marea Neagra: cele mai multe animale si plante marine nu pot supravietui aici.
In consecinta, speciile care traiesc in Marea Neagra sunt de 2 pana la 5 ori mai putine decat in Mediterana. In Marea Neagra nu exista corali, caracatite, calamari, stele sau arici de mare. Dintre rechini, se intalneste doar „cainele de mare” (Squalus Acanthias) la care se adauga doua specii de calcan. Nu exista animale marine periculoase cum ar fi meduzele sau anemonele otravitoare.
Variatiile de flux-reflux nu depasesc 10 cm in Marea Neagra. Mareea care vine dinspre Mediterana se pierde in cele doua stramtori. Cele mai vizibile schimbari ale nivelului marii sunt de obicei rezultatul vanturilor puternice din si inspre mare (de ex. in zona Caucazului, variatiile de nivel ale marii pot atinge 30 m in 24 ore sub influenta vantului de nord-est). Un rezultat direct al lipsei mareei in Marea Neagra este ca Dunarea formeaza o delta atat de mare la gura de varsare.
Una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale Marii Negre este ca sub adancimea de 200 m Marea Neagra nu contine oxigen, ci doar hidrogen sulfurat (o substanta chimica care formeaza saruri de metale, sulfiti, de culoare neagra). Orice obiect metalic introdus la o adancime mai mare de 200 m se innegreste. Bineinteles ca nu exista viata la aceste adancimi, cu exceptia unor bacterii anaerobe.
Masa intregului strat de apa cu ape lipsite de oxigen insumeaza 87% din volumul Marii Negre, ceea ce este cu adevarat exceptional, in lume existand doar o singura alta mare asemanatoare din acest punct de vedere Marii Negre.
-
Este un monument aproape necunoscut publicului larg, desi cei care au folosit drumul vechi spre mare probabil ca l-au vazut de multe ori, nestiind de existenta lui.
Monumentul este amplasat pe DN 22C la intrare in localitatea Poarta Alba (imediat dupa podul peste canalul Poarta Alba Midia Navodari iesirea spre stanga inspre Nazarcea/ Galesu). Este curat si ingrijit, imprejmuit cu un gard din plasa si pazit 24/24 de o doamna care va permite accesul in incinta si va pune la dispozitie niste pliante informative si de niste caini prietenosi.
Din pliant aflam ca monumentul a fost ridicat aici dupa planurile arhitectului Ioan Paraschila in septembrie 2000 la initiativa Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, filiala Constanta pentru comemorarea victimelor regimului comunist incarcerate in cele noua colonii de munca cu regim de exterminare organizate pentru construirea Canalului Dunare Marea Neagra in perioada 1949 – 1953.
Monumentul are o înălţime de 24 m şi este format din nouă module suprapuse, fiecare având inscripţionat numele unuia dintre cele nouă lagăre ale morţii. Modulele sunt montate pe o structură metalică, în interior existând o scară de acces şi instalaţia electrică. Deasupra este montată o instalaţie specială ce luminează noaptea, care se activează automat pe baza unor senzori.
Coloniile de munca de la Canal
La Canal, regimul comunist a organizat noua colonii de munca/ exterminare care au fiecare cate un bloc de piatra in forma de cruce dedicat pe monument: Columbia (Cernavoda) adapostea aproximativ 8000 de detinuti care se ocupau de construirea unui nou port fluvial. Galesu (3000 detinuti), Noua Culme (7500), Complexul Navodari - compus din santierele Peninsula si Capul Midia, cu peste 8000 detinuti – se ocupau de constructia canalului inspre Navodari. Poarta Alba era cel mai mare lagar cu peste 12000 detinuti, in timp ce Peninsula era cel mai dur, fiind supranumit si Valea Neagra din cauza conditiilor insuportabile. Saligny era un lagar destinat numai femeilor, care a gazduit initial 2000 de detinute, pentru ca apoi numarul lor sa ajunga la 8000. Mai existau „lagare speciale” la Constanta (Stadion) si Eforie, unde au lucrat peste 7000 detinuti si „lagare auxiliare” care se ocupau cu aprovizionarea canalului, cum era cel de la Castelu (5000 detinuti).
Supravietuitorii povestesc povesti de groaza despre conditii de munca inumane, tratament dur si munca pana la epuizare, la care se adaugau si conditiile din zona, iernile cu vant ucigator si verile toride si secetoase. In ceea ce priveste numarul mortilor, acesta este necunoscut. Oficial au fost inregistrate putin peste 800 decese in perioada mentionata. Neoficial, supravietuitorii avanseaza cifre de pana la 5000 (ceea ce ar insemna un procent aproximativ de 10% din detinutii de la canal). Multi au fost ingropati in gropi comune sau in peretii canalului si peste ei s-au descarcat tone de beton sau munti de pamant din sapaturile de la canal.
Aici am ars şi-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinţii din ţărână,
şi aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.
Pe-aceste văi şi dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am aşternut pe gene
şi le-am gustat în inimi rădăcina.
Aprinşi sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi şi goi pe ger şi pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunare şi Mare.
Trudind, flămânzi de cântec şi de pâine,
înjurături şi pumni ne-au fost răsplata.
Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.
Istoria, ce curge-acum întoarsă,
va tine minte şi-ntre foi va strânge
acest cumplit Danubiu care varsă
pe trei guri apă şi pe-a patra sânge.
Iar cântecele smulse din robie
vor ctitori, cu anii care vin,
în cărţile pe care le vom scrie,
o noua Tristie la Pontul Euxin.
(Andrei Ciurunga – Canalul)
